Conceptul “Sustenabilitate” se refera, in opinia noastra, cu deosebire la conservarea ai utilizarea eficienta a resurselor economice in vederea facilitarii si garantarii accesului generatiilor viitoare la un mediu natural si economic ce poate fi exploatat.
Mai exact, masura in care se asigura satisfacerea nevoilor prezente fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile cerinte, ceea ce invoca doua aspecte ale echitatii: echitatea intragenerationala (in cadrul unei generatii) si echitatea intergenerationala (intre generatii).
Echitatea intergenerationala apare intrucit generatia prezenta iti deduce beneficiile prin utilizarea mediului ca resursa de baza, in timp ce costurile sunt transferate generatiilor viitoare. John Hartwick a identificat o interconexiune teoretica intre renta resursei sustenabilitatea economica in cazul unor resurse epuizabile.
Regula lui Hartwick arata ca o natiune va investi renta incasata din utilizarea prezent? a resursei epuizabile, in situatia unei utilizari care maximizeaza beneficiul proprietarului. John Hartwick dezvolta conceptul de renta a resursei avand la baza conceptul de cost al utilizatorului [1]. Acest cost este in fapt un cost de oportunitate. Caracterul epuizabil al resurselor releva ca, daca extragem o unitate de resursa naturala acum, inseamna ca acea unitate nu va fi disponibila la o data ulterioara.
Costul marginal al utilizatorului este cunoscut ca fiind costul legat de renuntarea la extractia unitatilor marginale de resurse in viitor. Costul utilizarii masoara raritatea inter-temporala a resurselor naturale. In aceste conditii, problema va fi constientizarea consumatorului fata de raportul utilitate marginala -cost marginal pentru o unitate de resursa natural consumata, raportat la un anumit nivel al pretului platit pe unitatea de resursa natural consumata.
Eficienta utilizarii unei unitati de resursa naturala consumata consta in cresterea utilitatii pentru consumator (ceea ce implica si scaderea pretului) datorata unei mai bune utilizari si totodata, scaderea costului de oprtunitate in situatia unei utilizari rationale a resurselor.
Tranzitia la o societate sustenabila reclama nu numai o modificare a modalitatii in care se gestioneaza resursele, dar si o modificare a atitudinilor de la seu, acum, specifice economiei traditionale, la consideratii de tipul saltii, acum si mai tarziu[2].
In esenta, conceptul de sustenabilitate denota legatura indisolubila dintre mediul natural si utilizarea rationala a resurselor naturale in vederea cresterii eficientei economice pe termen mediu si lung. Cresterea economica durabila? incumba sustenablitatea iar dezvoltarea durabila implica mai mult decat crestere economica. Este nevoie de o schimbare in continutul conceptului de crestere economica, aceasta sa presupuna un consum mai mic de resurse naturale cu un impact semnificativ asupra rezultatului produs, cu efect de antrenare la nivelul economiei.
Aceste modificari sunt necesare la nivel global, ca parte a unui pachet de masuri de mentinere a stocului de capital ecologic, in vederea imbunatatirii procesului de distributie a veniturilor si reducerii gradului de vulnerabilitate al economiei la crize economice.
Prin actiuni centrate pe dezvoltarea umana si a spiritului antreprenorial, societatea isi va asigura un potential de generare a unor comportamente economice rationale, bazate pe utilizarea eficienta a resurselor, pe constientizarea pericolului epuizarii resurselor si implicit a posibilita?ii de extensie a pietei.
Procesul economic trebuie sa se bazeze pe capacitatea de reproductie a unor factori economici preexistenti, cu durata de utilizare limitata, ceea ce presupune luarea in considerare a unui stoc de capital ecologic limitat.
Problema economiei este cum anume va potenta acest stoc de capital ecologic. In acest sens, se are in vedere procesul de producere si distribuire a veniturilor pentru sustinerea actiunilor de producere a bunastarii economice. Se au in vedere:
- producerea de bunuri economice alocate prin piata, urmarindu-se utilizarea intensiva a resurselor economice;
- generarea de venituri economice care sa asigure premisele unui nivel de trai decent;
- definirea termenului de decenta si identificarea acelor limite care sa permita mentinerea unor niveluri asteptate de utlilitate economica la diferitele fluctuatii ale nivelului venitului;
- impunerea unei anumite marimi institutionale a venitului generata de nivelurile de impozitare;
- gradul de suportabilitate a economiei reale, generatoare de venituri impozabile, a beneficiarilor pasivi, ca parte componenta a economiei nominale, ca intreg. Se are in vedere faptul ca utilizarea sustenabila a resurselor economice implica procesul de antrenare in activitatea economica a tuturor resurselor de munca, generand un comportament activ, creativ, participativ.
- transferabilitatea resurselor economice, inclusiv la nivelul economiei locale, ceea ce presupune abordarea economiei pe principiul avantajelor relative, valorificarea eficienta a potentialului productiv, cresterea gradului de complementaritate intre regiunile economice, stabilirea relatiilor de piata strict pe criterii de competitivitate.
Astfel, prin dezvoltare (crestere) durabila intelegem acea rationalitate etico-economica ce asigura prezervarea conditiilor existentiale ale societatii omenesti, pe un orizont de timp nedefinit, la nivelul intregului spatiu economic natural si social accesat in viitor[3].
Importanta sustenabilitatii rezida in beneficiul marginal in planul dezvoltarii umane, prin care veniturile, prin procesul de redistribuire, concura la facilitarea dezvoltarii umane.
Prin dezvoltare umana intelegem de fapt masura in care individul isi atinge un anumit standard de viata prin identificarea nevoilor sale, subiective si obiective, factuale, generate de mediul economic, social, politic, cultural si constientizarea modalitatilor de satisfacere a lor, prin raportarea la resursele existente si potentiale.
Individul, antrenat intr-un sistem economic functional, isi dezvolta capacititati si competente care sa concure la obtinerea de venituri necesare satisfacerii nevoilor sale societale.
Trebuie avut in vedere ca sfera nevoilor depaseste sfera nevoilor materiale, tendinta fiind aceea de acoperire a nevoilor de securitate, justitie, guvernanta(participare la viata comunitatii, implicare in procesul de decizie), educatie, cultura, arta, multiculturalitate.
Autor Cristina Balaceanu
[1] Hartwick, John M. [1977] „Intergenerational Equity and the Investment of Rents from Exhaustible Resources” American Economic Review, 67, December
[2] Suciu Marta-Christiana, Suciu Nicolae, Dezvoltarea sustenabila, problema cheie a secolului XXI, Buletinul AGIR nr. 1/2007 ianuarie-martie
[3] Dinga Emil, Studii de economie. Contributii de analiza logica, epistemologica si metodologica, Ed. Economica, Bucuresti, 2009